Drumurile necesita timp. Se consuma resurse nedeterminate de suflet inspre gasirea unui parcurs demn de urmat. 

      Sunt propriu-mi ghid in cea mai aventuroasa calatorie de pana acum... si caut raspunsuri intrebarilor pe care inca nu mi le-am pus. Am uitat sa le gandesc si m-am pierdut in calcule. Sufletul se zbate in calcule nerezolvate inca. Se regasesc in eseuri de indragostit. Sunt ele diferite? Isi cauta sensul. Pentru cat timp oare?

      Intr-un final e doar o lipsa de integrare.. o bucata de suflet neregasita, un puzzle nedescoperit, un vag sir de orientari ce nu duc nicaieri.

      O insiruire de vise. Se-agata de cele mai zdravene lipsuri din mine. Slabiciunile ce-mi cresc cu adevarat increderea in mine-mi sunt... visele.

      Doar in ele mai cred. Ma tin treaza si-n apusuri de oameni ma las purtata de ele.

      Niste luminite de suflet. Cine-ti spune ca nu devin realitate? Atata timp cat lumineaza sunt acolo... iar eu caut, caut neincetat sa veghez asupra propriului vis.