Lasa-mi mie timpul. Da-mi sansa de a-l cuceri. Intoarce-ma-n trecut cand vantul copilariei imi mangaia obrajii. Cand pasii ma calauzeau pe-al meu necunoscut drum. Nu-mi era teama s-alerg, sa visez, sa fiu.

     Intoarce-ma-n trecut si picteaza-mi fericirea... pe calea propriului destin. Creeaza-mi arta propriilor greseli si-apoi arata-mi frumosul. Respira imperfectiunea.

Simte gustul puritatii.. atinge culmile inalte de zambete. Suspina de dor si-ntampina ceea ce odata era atat de simplu. Priveste inapoi. Esti tot ceea ce-ai cladit in timp.

      Intoarce-ma-n trecut si arata-mi viitorul. Fa-ma sa-mi plang lacrimi de dor.. de oameni ce-au plecat si-au luat parti din mine. De suflete frante-n incercarea de a-si gasi linistea. De clipe infinite de dragoste ce odata traite, s-au evaporat in mister. Le-ai simtit atat de mult c-au disparut in abis. Ai iubit atat de tare-ncat te-ai pierdut si-ai ratacit pe drumuri straine. Ai visat in profunzime si-ai ajuns sa te-ascunzi dupa masti. Ai ales sa fii tu si ai fost condamnat. Ti-ai negat existenta, iar apoi te-ai uitat complet. Ti-a lipsit viata si te-ai intors.

      Intoarce-ma-n trecut, arata-mi viitorul si fa-ma sa iubesc prezentul. E-atat de mult din mine-aici si acum! Mi-e-nabusit glasul chemarii. M-am strigat in mii de nuante colorate si mi-am privit fiinta-n alb negru.

      Prezentul imi lumineaza inima. Imi deschide orizonturile fericirii si-mi sopteste despre cat de esential e sa te cufunzi in clipa, sa te-nchini momentului si sa-ti iubesti intreaga existenta, fara regretele trecutului si fara teama de viitor.

      Sa fii tu, creionat de copilarie si conturat de tine insuti. Sa nu-ti pierzi speranta din nuantele de-a lungul timpului, iar de-o vei face, accepta-ti propria culoare si imbratiseaza tot ceea ce insemni...in trecut, prezent si viitor.