Noi suntem generația care a avut parte de festivitatea de sfârșit de an. Noi suntem cei care, cu inima tremurând, ne-am aruncat tocile și-odată cu ele au zburat toate grijile pe care le-am acumulat în anii ce ne-au trecut pragul vieții. Emoția resimțită este, într-adevăr, una specială. De ce? Te trezește la realitate. Și când spun acest lucru, vorbesc foarte serios. Îți arată că acum și aici stă prezentul. Îți trec prin lentila amintirilor clipe frumoase pe care le vizualizezi, neştiind cât de dor o să-ți fie de ele mai târziu. Atunci realizezi însemnătatea oamenilor care-au rămas acolo pe parcursul procesului la care ați luat cu toții parte.

     Regret nespus faptul că această ceremonie festivă nu va avea loc pentru absolvenții de anul
acesta. Pot garanta, însă, faptul că acest pas nu vă rămâne în aer. Meritați aplauzele de final de
an și purtați în inimile voastre toată mulțumirea și onoarea pe care părinții, bunicii, cadrele
didactice și prietenii vi le oferă.

     Deseori, în momente de genul acesta, nu suntem conştienți complet de ceea ce se întâmplă. În mâinile voastre se află această putere de decizie, pentru că, deşi dezamăgirea vi s-a așezat pe umeri și pașii vă sunt grei, puteți alege cum și în ce moment să călcați ferm și să vă acceptați reușita, să respirați adânc și să conștientizați singuri meritul vostru de-a lungul acestei perioade.

 
     Printre noi, absolvenţii de liceu, sunt mulți care-au trecut peste perioada liceului fără ca
aceasta să-și lase vreo amprentă reală asupra noastră. Ba, mai mult, am pășit nesiguri și
confuzi mai departe. Ne-au purtat vânturi nedefinite către viitor și uneori soarele n-a mai
strălucit pentru noi. Pentru voi, cred eu, va fi diferit pentru că veți experimenta... inexistenţa
momentului absolvirii.

     Dar cred că toate aceste momente ți le creezi singur, iar finalitatea acestora va fi una minunată dacă ești înconjurat de oameni dragi sufletului tău. Viața ne oferă experiențe vaste, dar de noi depinde cum reacționăm la ele. În cazul acesta, de reacția voastră va depinde modul în care concepeți acest eveniment. Sunteți cei mai în măsură să vă încununați această epocă a vieţii voastre într-un fel anume. Bucurați-vă de tot ceea ce este în jur, rămâneți în siguranță și odată ce veți păși pragul acestor ani, cufundați-vă în moment. Sunteți creatori, deci ce poate fi mai frumos? Fiți creativi. Un duș în alcool nu te va face să uiți de ceremonie, dar o baie în înțelepciune îți va arăta de ce clipele merită să capete sensul pe care tu îl dai lor.

 
      Noi suntem generația care a avut parte de banchet. Noi suntem cei care au ciocnit un
ultim pahar de șampanie de dragul a tot ceea ce am trăit împreună timp de 4 ani. Am cinstit
zilele în care-am sărbătorit împreună Balul bobocilor, clipele de neuitat din timpul orelor
pentru care, oricât de mult ne-am fi rugat să treacă mai repede, n-au trecut. Ne-am adus
aminte de fiecare glumă de care râdeam cu gurile până la urechi și-ntr-un final, am cerșit clipe
dintr-o puternică nevoie de a ne întoarce în acel timp pe care ni-l doream cu toții înapoi.

     Simt să scriu despre acest subiect pentru că în fiecare an rețelele de socializare ne aduc aminte de câte-un moment din viață noastră. Ne transpun în amintiri pe care le-am uitat demult sau pe care le rememorăm mereu când suntem nostalgici.

    Am postat o fotografie cu mine la banchet astăzi, pentru că nu puteam concepe când, unde și
cum a trecut un an de atunci. Am realizat că noi oamenii tânjim după sfârșituri și avem aprigă nevoie de a avea o finalitate în tot ceea ce facem pentru a fi mulțumiți și a capăta o oarecare satisfacție asupra a tot ceea ce am muncit în timp. Agh! Iar timpul ăsta!

   Ce s-a întâmplat? Am primit reacții mai mult decât melancolice din partea unor persoane,
bineînțeles că de gen feminin; bărbățeii au cate-un banchet odată la weekend când fac câte-un
grătar, deci n-ar fi mare problema pentru ei, deşi, îi înțeleg și pe ei. Suntem oameni și
indiferent de cât de multe diferențe există între noi, cu toții simțim că merităm să avem astfel de zile în care să capturăm momentul, acel timp în care se încheie o perioadă importantă a vieții noastre, liceul.  

 

   Fetele... aici dăinuie, de fapt, sincera tristețe și amărăciune: în sufletele lor. Se gândesc că ar fi fost ocazia oportună să emane feminitatea pe care au interiorizat-o deseori. Suntem crescute
de mici cu desene animate și filme care ne fac să ne dorim să fim acele prințese, cu rochii
lungi și coafuri alese. Și nu numai. Știți acele pregătiri de nuntă? Exact așa sunt cele pentru
banchet. Suntem fascinate de tot ce înseamnă roz și de vieți magice cu zâne zburătoare. Sau
nu. Când balul nu se mai ţine și prinţul întârzie să apară, putem alege să fim, de fapt, nişte
războinice. Să uităm complet de acele stereotipuri roz și strălucitoare și să fim noi bărbatul
pentru care ne plângem cu atâta amar că avem nevoie.

   Pentru mine personal, ziua banchetului a fost o agitație cumplită, am reușit să mă relaxez
numai spre noapte. Gândurile îmi erau amestecate în poțiuni de parfum cu miros înțepător.
Am simțit cum înfloresc, dar gândeam despre mine că sunt pe cale de a mă ofili. Încercam să-mi imaginez cum va fi viața la facultate și cum, oare, va fi viața în continuare. Mi-a plăcut
foarte mult liceul, poate de asta am pus atât de mult accent pe ce va urma după. 
Ce pot nega și contrazice în tot ceea ce am gândit odinioară este faptul că banchetul, festivitatea, terminarea liceului nu este deloc un sfârșit. Da, suntem plictisiți de "Every ending is always a new beginning", dar este! A fost pentru mine și va fi pentru toată lumea.

    Ceea ce încerc să spun e că nu avem nevoie de lucruri concrete care să ne arate și să ne
demonstreze că, da, aici s-a terminat liceul, aceasta a fost perioada de glorie, iar acum totul s-
a sfârșit, așa că start ceremoniei care marchează sfârşitul. Nu!
Oamenii care își doresc cu adevărat să facă parte din viața ta vor rămâne acolo
pentru tine și vor fi prezenți, inclusiv când le simți absenţa și dorul. Oamenii, și aici
mă refer la colegii tăi de liceu, vor râde cu aceeași poftă la glumele tale, își vor aminti
de nopțile nedormite și de pasiunile din liceu odată cu tine și nu vor uita niciodată de
cât de mult ați plâns împreună, fie că a fost de tristețe sau de fericire! Vă mai
plictisesc puțin cu alta treaba "It's not the moment, but the people". Și ghici ce, chiar așa este! Putem avea 184765378 banchete și ceremonii de final, daca nu
simțim că avem prieteni și oameni dragi alaturi. Pandemia aceasta ar trebui să ne
unească mai mult. 

      Ştiu că fiecare dintre voi visează la rochii, la poze, la petrecerea aceea pe care o
ţii în inimă mereu, dar nu este totul atât de real precum credem. Albumul îl
deschidem și rămânem cu privirea ațintită asupra oamenilor care chiar au făcut o
diferență în viață noastră și-au meritat să existe în ea, iar petrecerile și ținutele,
machiajele și coafurile există și după banchet! De ce spun asta? Pentru că indiferent
de cât de mult visezi să te îmbraci că o regină și să etalezi tot ce-i mai bun din tine și
nu numai, să petreci momentul acela unic cu oamenii care sunt acum în viața ta,
special este să te îmbraci cu căldură și cu sentimente frumoase și pline de dragoste
din partea celor care îți sunt alături.

Oamenii fac ca aceste momente să fie speciale, ci nu momentele în sine. Ia-ți
gașca și fugiți pe munte. Închiriază o cabană și uită de dezamăgirea ce este peste
noi toți. Trăiește această finalizare diferit și-o să vezi că o să continue. O finalitate
continuă. De ce? Pentru că îi dai timp să prindă aripi, să fie spontană, să-ți ofere
amintiri prin oamenii care-ți trăiesc în suflet.  

Da, au existat aceste ordonanțe militare și persistă. Romania este într-o stare... de
urgenţă, de alertă. Și ghici ce, și voi sunteți cu toții într-o stare. Embrace it!
Întreabă-te mai des ce sentimente te cuprind și ce trăiri îți zac în piept. Petrece timpul
acesta cu tine, lasă feminitatea să se reverse asupra a tot ceea ce a fost ținut ascuns
în tine din diverse motive. Dacă nu te simți deloc feminină (crede-mă că înțeleg asta),
redescoperă-te. Fii tu însăți dar cunoaște-te mereu. Analizează-ți comportamentele,
bucură-te de tine și vibrează, exteriorizează ce deții în lăuntrul tău.

      O să închei cu un gând pentru oricine a ajuns până aici. Sper că nu e prea
clișeic, asta să-mi spuneți voi. "When life gives you lemons, make some
lemonade!" GLUMESC! Limonada aia o să fie super acră, dacă nu reușești să-ți
stăpânești simțurile și să găsești nişte zahăr, miere, orice, dar să fie dulce!
Și ghici ce, "When life gives you shit....well, don't take it!!!!"
 Viața asta despre care tot vorbesc aici nu te poate obliga să primești absolut nimic.
Schimbă perspectiva și dacă chiar insistă... puțin noroc nu strică, nu? GLUMESC ȘI
AICI, OK?
Vă înțeleg din inimă, empatizez foarte tare cu voi și sper din suflet să găsiți acel
"ceva" dulce care să vă ofere o viziune mult mai pozitivă asupra a tot ceea ce se
întâmplă acum.
 Până aici a fost gândul, deci nu ezitați să faceți acel pas mare pentru a vă
demonstra că, indiferent de circumstanțe, sunteți capabili să mergeți mai departe, să
țineți oamenii potriviți de mână și să vă faceți această viață un moment special, de-al
cărui final să vă bucurați, chiar dacă acesta nu are loc. GLUMESC DIN NOU. Are loc
peste o săptămână, când începe sesiunea.....
Acum că ai citit tot, țin să-ți super mulțumesc! Succes la BAC, care p.s. nu e nici
măcar călcâiul din pasul despre care vorbeam. Stay focused! ȘI ÎNDRĂZNEȘTE SĂ
VISEZI MAI MULT. *nimic nu e imposibil*
SI ASCULTA PIESA ASTA: https://www.youtube.com/watch?v=_OkPq67c3ik
  Cu drag, A.