Mi-e teama. Mi-e teama de timp. Sunt prizoniera in timp. 

Astept. Astept cu nerabdare sa fiu "salvata de clopotel".  Nu sunt sigura ca exista vreun "clopotel", dar sunt sigura ca am nevoie de o pauza. 

Dar timpul trece, nu este timp pentru pauze.

Ne hranim cu amintiri. Cu timpul, ne schimbam, insa clipele raman aceleasi. Trecutul ramane trecut.

Insa, te-ntreb pe tine, cel/cea ce citesti asta acum: De ce nu lasi trecutul sa treaca?

Dor. De dor. 

Din pacate, majoritatea uita sa traiasca in prezent.. Da, recunosc, fac parte din aceasta majoritate. Nu, n-o sa spun acum "Traieste in prezent! Lasa trecutul sa treaca!" N-o sa spun asta, pentru ca am auzit-o de prea multe ori si nu ajuta la nimic.

 Tu esti propriul tau "salvator". Numeste-te asa. Salveaza-ti timpul, ce a mai ramas din el si concentreaza-te pe tine. 

Singura modalitate de a nu trai in trecut este simplul fapt ca prezentul, ceea ce se intampla exact acum, exact in secunda aceasta, devine deja trecut. 

Nu facem altceva decat sa ne grabim incet catre un final. Un final nestiut. Un final hotarator... 

Oamenii vin si pleaca. Tine bine de ei.

 Cuprinde astazi omul drag intr-o imbratisare sfasietoare, cuprinde-ti astazi mama-n brate si spune-i cat de mult o iubesti.

 Cuprinde-te in fiecare zi si aminteste-ti sa...traiesti.

 Acum ori niciodata? Cand ai de gand sa te salvezi?