Imperfecțiunea perfectă. Sunt incompletă intr-un întreg univers complet. 

      Avem deseori teama de schimbare, însă timpul oferă lecții la fiecare pas iar oamenii încununează trecerea. A noastră. 

      Rămășițele vechiului eu apun...intr-un sfârșit existențial. E timpul să iubim..să ne iubim. Pentru ultima piesă din puzzle care astăzi este lipsă.. ciocnesc nemurirea sufletului..meu. Pierdut in timp, regăsit in dragoste...de sine. 

      Perfect incompletă, veșnic visătoare...așa mi-e firea. 

E despre timpuri vechi...de suflet în orizonturi trecute, dar neuitate. Bat in piept și-și revarsă nostalgia a ceea ce...a fost. Și a rămas.. in bucăți de lună aproape perfectă.