Mereu am iubit latura sensibilă a oamenilor. De ce? 
   Pentru ca cele mai pure emoții se află in interiorul nostru. Viața e atât de scurtă, gândurile sunt atât de lungi. Zilele ne sunt numărate, iar timpul alearga...spre un nou orizont, spre un nou început. 
      Soarele a răsărit astăzi. Sufletul când? Cea mai buna dimineața e aceea când accepți ca meriți...sa răsari. Cel mai bun somn e acolo unde visele-s realitate, iar noaptea învăluie lumina. Cele mai puternice raze vin din inima, iar când inima iubește, timpul e doar...timp. 
      Când sufletul răsare, teama de apus dispare, caci dragostea e lumină. Nimic altceva. 
       Apusul? Despre sfârșituri frumoase. Despre clipă și sentiment. Despre om. Despre cum cele mai frumoase culori nu dispar niciodată.. sunt acolo! Ne călăuzesc in ceas de noapte când cea mai grea durere ne apasă.. in cea mai întunecată nuanță a tristeții găsesc fericire. 
   Paradoxal, fericirea înseamnă tristețe, iar eu.... in propriu-mi ascunziș....insemn
    Astăzi însemn.
    Astăzi răsar. 
    Astăzi sunt eu... in luptă cu mine. Și-mi mângâi razele de dragul strălucirii...clipei.

Comentarii

Postări populare