Uitam sa ne iubim pe noi înșine... suntem nerăbdători in goana simțirii...a acelui ceva.
Ceva-ul ce-ți face ca organele sa explodeze, acel ceva ce-ți impletește fiecare trăire avuta vreodată. Intr-un final, se unesc. Tot ce am trăit dintotdeauna se contopeste intr-o singură poveste...iar eu sunt propriul narator, regizor, scenarist.
Viața e atât de scurtă încât o clipă e de-ajuns pentru a simți veșnicia.
Suntem frumosi, suntem vii in suflete... avem nevoie de dragoste. Avem nevoie de-acea scânteie care ar putea sa facă inima sa tresalte din nou. Indiferent de eșec, indiferent de întreaga durere pe care aceasta a resimțit-o.Suntem in apogeu de neîncredere in noi. Și-avem de ce! Ne condamnam propriile contururi. Am depășit limitele oricarui gând de perfecțiune. Suntem atât de imperfecti și-atât de demni de iubit.
Regăsește-te. Fii liber. Iubește-ți întreaga existența, iar dragostea te va căuta.
In cele mai ascunse mistere, in cele mai vechi locuri pe care ai uitat să le iubești... te va mistui cu totul, nu vei știi niciodată incotro te indrepti, dar nu vei fi singur.Cel mai important e sa ne-avem pe noi. Uneori e de ajuns. Atunci vom deveni de neînvins, numai când vom fi convinși că scopul nostru este unul real, ca nu suntem invizibili...când vom realiza că dragostea, indiferent de rănile pe care aceasta le-a lăsat de-a lungul timpului, exista...in fiecare și pentru fiecare om care e dispus sa riște.


Comentarii
Trimiteți un comentariu